Am blog, Shoes si Barba de Artist, caut Prieteni Cat Mai Curand!!!

Blogging-ul e o arta in ultimul timp, cauti sa scrii pe blog fara niciun scop, oricum nimeni nu citeste (zici tu, bloggerul), dar oamenii mereu se gasesc sa citeasca si sa gaseasca un artist ascuns in tine, si cand te intreaba cum de scrii ce scrii raspunzi foarte artistic : Eu Doar Scriu Ceea Ce Am Pe Inima Sau In Minte. Uau, Uau!!! replica secolului = noi prieteni = noi persoane interesate de tine (care sunt, bineinteles, numite FuckBuddies intr-un mod mai cinic, iar "cei ce ma inteleg si ocazional, pe ascuns, mai au niste ganduri neortodoxe in privinta mea) *A se mentiona ca nu se face referire la autorul acestui post(1); *A se citi ca un studiu critic asupra "bloggerimii"(2).Bun, deci toti cei care au blog sigur sunt artisti, asta e sigur.Intrebarea care ne lasa nedumeriti este : " Oare ce tzoale poarta ?(Daca se`mbraca COOL sigur e ARTIST)". Una din cele mai josnice forme de socializare ale secolului 21. Ma intreb daca in viitor vor exista casnicii bazate pe un POST COOL. Ramane de vazut la ce grad vor ajunge perversiunile acestor timpuri care poarta numele foarte frumos de "revolutia mileniului"(deci nu se prinde nimeni, ca suna COOL!) - care e, de fapt, un proces trist si tinzator spre regres.
Ca o concluzie : ai blog = nu poti sa nu fii macar cool, daca nu Ultra/Giga/Mega/Kilo/Terra etc.

Asa este

Hoţi ajungem toţi..

Educatie ! (2) - Realitati istorice

Educatie !

Rasism ... ?

A former student claims in a lawsuit that the University of Medicine and Dentistry of New Jersey discriminated against him for the way he described his background in classroom discussions on cultural diversity.

Paulo Serodio said that in 2006, he told a professor and classmates that he was ``white, African, American,'' which he says accurately reflects the fact that he was born in Mozambique but later became a U.S. citizen.

He said some classmates and staff members at New Jersey Medical School found it offensive that a Caucasian man would call himself ``African-American'' and that the fallout led to harassment and eventually his suspension from the school.

Serodio, who lives in Newark, said some school employees and students told him not to describe himself as ``African-American.'' In the aftermath of his comments, Serodio said, flyers were hung around the school mocking him, he was assaulted and his car was vandalized.

E chiar Tom Waits.

O piesa frumoasa

epidemie

cateodata te plictisesti prea mult si iti fuge mintea. Uneori se opreste in alte lumi fictive, in care totul e minunat . Alteori citesti cate o carte .. mai buna .. mai rea . uneori se opreste in fata timpului . trecutul mereu pare mai frumos, povestile pe care le auzim despre trecut sunt mai frumoase, lumea din trecut e mult mai grandioasa si mai magica, parca ar fi o lume a basmelor in care totul e posibil. cand e vorba despre un trecut mai recent, acum cateva saptamani sau luni, lumea nu e prea schimbata, totusi multe erau posibile, mai multe decat sunt in prezent. Cand e vorba despre un trecut mai indepartat, acum cativa ani, zeci sau sute de ani, mereu pare o lume magica a trecutului in care nu ne-ar fi tare greu sa credem ca pana si oamenii zburau, sau cine stie ce alte povesti care in prezent le trecem cu vederea prea usor si par prea gogonate. In fond, cu cat ne intoarcem mai mult si mai mult in timp, lumea pare tot mai frumoasa. Frumos, si trist. Ieri a fost mai bine ca azi si alaltaieri mai bine ca ieri, deci de doua ori mai bine decat azi. Maine va fi mai rau decat azi, si poimaine mai rau decat maine, deci de doua ori mai rau decat azi.

file din viata unui melc.

Se trezise dimineata, la fel ca in orice alta dimineata isi bause cafeaua si fumase o tigara din pipa pe care o folosea in ultimul timp, de cand imbolnavise.
Traia intr-un oras care se mutase recent, care nu mai era la fel de colorat ca in vremurile anterioare, in care oamenii, strazile si cladirile erau toate albe ori negre. Prea mult timp trecuse de cand putea sa fie fericit in orasul lui, ca urmare orasul il parasise.
Pornise pe drumul normal care il parcurge in fiecare zi catre scoala care ii fura tineretea. Tot mergand se trezi pe o strada necunoscuta, lucru ciudat si totusi posibil. Oamenii prinsera culoare, cladirile si strazile straluceau, nu-i venea sa creada. Ajunse la scoala, care nu era scoala lui, ci cu totul o alta. Intra ca sa realizeze ca era pustie, aproape pustie. Ea era acolo, asteptandu-l cu zambetul pe buze. Nu-i venea sa creada dar totusi era acolo, era adevarat, totul se intampla exact asa cum vedea. Ea il luase de mana si, luand-o la fuga ii zise "haide sa mergem ... va fi minunat. Vom merge in acel loc magic." El se lasa dus spre "locul magic".
------------------------------------------------------------------
-Excuse me, would it be so rude of me if i asked your holiness to pass your paper to the front ?
Era la scoala, in ora de engleza, in preaiubita ora de engleza, cu preaiubita profesoara de engleza, cu toti oamenii decolorati din lume in jur. Se uita pe geam, pomii nu mai aveau viata, aveau o nuanta de gri inchis, frunzele erau negre, strazile erau la fel, oamenii erau la fel, cladirile erau la fel.

e cul sa ai blog.